Printre blocurile gri

Am crescut în cartier, printre blocurile gri. Am prins vremurile fără internet sau telefonie mobilă, iar atunci singura modalitate de a chema vecinii de o vârstă cu tine pe afară era să bați în țeavă. Ne-am alergat pe scări sau ne-am plimbat cu liftul, am jucat fotbal în parcare, am jucat pititea prin tot cartierul și multe alte jocuri ale copilăriei.
Eu stau la etajul 6 într-un bloc cu 10 nivele, dar elevatorul nu a mers vreo 5 ani. Principalul motiv a fost lipsa de interes a vecinilor pentru o viață mai bună. E drept că unii nici nu erau plini de bani, iar alții de la etajele inferioare ziceau că pot să trăiască și fără elevator MPIfma.

Chiar mă gândeam ce fac cei de la etajul 10 care trebuie să plece la muncă, coboară pe scări și la parter își amintesc că și-au uitat cheile de la mașină. Îmi aduc aminte când a venit un prieten mai dolofan pe la mine și mi-a zis că arata așa bine pentru că urc scările în fiecare zi. De fapt am avut genetică bună și nu mă îngraș, in plus fac sport de cel puțin 4 ori pe săptămâna- fotbal, trag de fiare sau practic ju jitsu brazilian.

Întradevăr e bine să urci și să cobori scări mai ales pentru mușchii picioarelor. Ați văzut că la stadion atleții fac des seturi de urcat scări în viteză pentru că sunt foarte bune pentru forță. Dar dacă stai într-un bloc fără elevatoare și ai peste 60 de ani, parcă nu mai e așa de interesant și sănătos să urci până la etajul 10 pe scări.

Îmi amintesc de o intamplare haioasă din vremurile copilăriei, în perioada când elevatorul urca și cobora zilnic. Într-o seară liniștită de vineri, când toți eram la masă, sună cineva la ușă. Deschide tata și la ușă era o feneie de etnie rromă.
Tata: Ce vrei?
Femeia: Vecine, s-a blocat sosul în lift.
Tata: Cine?
Femeia: Sosul, în lift. Sosul meu.
Tata: Soțul?
Femeia : Da, vecine. Ajută-mă că nu știu ce să fac.
S-a dus tata și a reușit să îl scoată pe om din lift după vreo 10 minute. Poveste cu sosul în lift mi-a rămas și acum în minte.