Serialul Raised by Wolves nu rupe norii

raised by wolves

M-am tot gândit ce nu-mi place la Raised by Wolves. După un timp mi-am dat seama că nu-mi mai place Ridley Scott. Majoritatea filmelor sale bune sunt producții fără complexitate narativă (Alien, Blade Runner, Black Hawk Down, The Duellists). Sunt filme fără caracterizare și fără personaje complexe, care încep lent și se termină brusc. Omul e bun la inventat imagini dramatice și peisaje spectaculoase, dar ca povestitor e praf. Construiește lumi uluitoare, dar sunt doar suprafață. Mucava. Nu are explicații pentru lumile inventate. Este expert în punere în scenă, dar nu știe să filmeze oameni reali, nu poate regiza trăiri și interacțiuni complexe. Nu știe să editeze cursiv sau să păstreze continuitatea unei povești. De altfel, se și vede pentru că are obiceiul de a reveni des asupra filmelor sale pentru a remonta Director’s Cut, Final Cut și Ultimate Cut.

La polul opus al lui Scott, dar în același registru vizual, ar fi David Fincher (Seven, Gone Girl, Fight Club, Zodiac, The Game). Îl dau exemplu pentru că Fincher filmează tot la extreme, grandoare și claustrofobie, dar știe să facă spectacol tensionant dintr-o simplă scenă de dialog. Te sperie din două vorbe. Îți schimbă starea dintr-un zâmbet sau dintr-o privire filmată cu precizie. Personajele lui respiră prin ecran. Aproape că le simți mirosul. Lui Scott nu-i mai plac oamenii. Se vede. Lipește obiecte cu puls și efecte speciale filmate spectaculos. Bagă sex, credință, roboți, paranormal, profeție, nave spațiale, cruciade și halucinații mistice, doar pentru că sună bine, nu pentru că îl ajută.

Recenzie Raised by wolves

Serialul ăsta este suma tuturor clișeelor pe care le folosește Scott în ultima vreme. O tocană de Prometheus cu Alien Covenant. Un grafic de marketing mânjit în cuvinte care sună bine gen: sacrificiu, credință și profeție. E o pastă sărăcăcioasă și fără suflet, de la încadraturile sterile, scenele austere, personajele somnolente și până la lipsa de structură narativă. Scott e regizorul care preferă să pună un personaj să povestească din gură, ca să nu-și complice munca filmând. Pe urmă dă interviuri în care trebuie să explice tot cu gura ce a vrut să zică și n-a filmat.

Raised by Wolves este un simulator de cataractă filmat pe o peliculă atât de subexpusă încât zici că băieții au studiat cinematografia la București. Personajele sunt superficiale, aproape caricaturale. Dialogurile sunt goale de conținut emoțional. E mister fără misterios și locuință fără adresă. Nimic nu e ancorat într-o cronologie plauzibilă, într-un spațiu tangibil sau într-o trăire autentică. Pentru că atât poate el – carcalete S.F. cu filosofie de o superficialitate puerilă, metafore despre viol, credință, naștere și transformare, dar nimic cu substanță. N-are miez. Nu te poți adânci în problemele puse de el pentru că se destramă totul de la prima întrebare.

Un viitor îndepărtat plin de tehnologie magică și motoare superluminice, în care avem cruciade și habotnici rupți din secolul 11? Nu te gândi, Dane! Nave oraș ce pot traversa galaxia, dar omenirea nu poate salva planeta de la distrugere totală și nu poate teraforma nimic? Șșșșt, Dane! Cineva trimite doi roboți să crească șase copii pe o planetă pustie, fără trusă medicală sau un minim de protecție? Cum poți salva civilizația cu șase copii bolnăvicioși și un rucsac? S-a dezinventat telefonul mobil și radioul? Nu, tehnologia dispare din serial doar când are nevoie scenariul ăsta scris de grupa pregătitoare! 

Articol scris de Dan Pavel

You may also like...

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Share via
Copy link
Powered by Social Snap